Cuplu

Cand o relatie este stabila, cei doi se sprijina reciproc, orice situatie din afara este dezbatuta si comentata, iar caminul reprezinta fara indoiala locul unde consecintele faptelor de viata negative se remediaza sau se incheie. Orice situatie buna sau dificila e impartasita.Comunicarea verbala este sustinuta, iar sexul, legatura importanta in cuplu si cel care desparte o prietenie de o frumoasa poveste de dragoste, da savoare, bucurie si implineste in mod plenar comunicarea. Existenta celuilalt aduce lumina in propria existenta, iar gandul ca se afla cineva care ne este refugiu si ne sustine neconditionat ne asgura echilibrul si confortul psihic necesar pentru a infrunta cu zambetul pe buze destinul si viata insasi!Schimbarea apare treptat, asemeni unei picaturi de apa care se infiltreaza la baza unui edificiu, si se manifesta prin scaderea graduala a atentiei pentru partener, care inceteaza sa mai fie centrul universului nostru. Ea poate surveni insa si brusc, din cauza unui context de viata cum ar fi un eveniment de serviciu care tine mintea ocupata si seaca energia, un conflict interior, insatisfactiile profesionale, supararile de orice fel, suma de neimpliniri. Aparent fara motiv, se declanseaza o avalansa care ingroapa empatia emotionala a cuplului indiferenta si dezinteresul fiind dominantele momentului. Dar, ca in orice furtuna, exista semnale prevestitoare - lipsa entuziasmului, a dialogului, interiorizarea, sexul obligatoriu de rutina, disparitia subiectelor de discutie, evitarea plimbarilor impreuna, incetarea oricarei forme de comunicare, inclusiv a dezbaterilor in contradictoriu - care luate in seama pot preveni si solutiona criza.Dar si pentru acest fapt este nevoie de implicare, grija, responsabilitate fata de relatie si daca resursele sunt limitate este indicata solicitarea ajutorului unui specialist in terapia de cuplu.

Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate ca acest cuvant “comunicare”, il auzim la colt de strada, la birou, in autobus etc. Il auzim in familie in replici de genul: “se intampla…… daca nu exista comunicare”, “eu si sotul nu mai comunicam”. De ce?

Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste finite vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.

Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt  intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei. Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.

In foarte multe cupluri problemele pot fi rezolvate si se poate impiedica o destramare a familiei prin conversatie, sa se vorbeasca despre ceea ce-l deranjeaza pe unul din membru familiei: mama, tata sau copil. Ascultati ce are de spus, dezbateti problema, gasiti impreuna o solutie. Pentru a educa niste copii care sa reuseasca, parintii trebuie sa invete sa comunice intre ei si cu cupiii lor.

Nu astepta ca celalalt “sa-si dea seama” ca ceva nu este in ordine. Renuntati la ganduri de genul: “trebuia” sa vada ca nu ti-a placut ceva. Este mult mai simplu sa-i spui: “dragul meu, lasa-ma sa termin eu ce am inceput”, in cazul unei pedepse sau o cearta a copilului. Daca mama vine si cearta copilul pentru o greseala, tatal sa nu intervina cu ceva contrar.

Am o prietena care nu prea stapaneste foarte bine aceasta arta a comunicarii. Se cearta destul de des din cauza faptului ca sotul nu reuseste sa vada, sa observe lucruri care pentru ea au valoare. S-au certat pentru un gest al soacrei ei ( principalul subiect de cearta in familia lor), intr-o duminica. Problema (soacra) s-a rezolvat, pentru moment. Saptamana urmatoare, de luni si pana miercuri si-a dat cu un alt parfum in fiecare zi. Ce credeti? Sotul nu a obsevat, bineinteles. Doar este barbat! De aici , alta cearta.

I-am spus: “draga mea, nu era mai simplu sa-i spui ca ai facut acel gest pentru el, nu sa astepti ca el sa observe acest lucru”. Cand ajungea acasa de la service si ai vazut ca nu are nici o reactie, ii spuneai: “Uite iubitule, pentru tine  mi-am dat cu un parfum nou. Am facut acest lucru special pentru tine.” Sunt foarte multe lucruri pe care femeia pune accent si pentru barbat sunt niste detalii care nu reuseste sa le ia in seama. Decat sa stai suparata ca el nu a vazut acea schimbare sau ca nu isi da seama ca tu iti doresti un anumit lucru, mai bine este sa-i spui cat de mult ti-ar placea, cat de mult iti doresti acel ceva. Evitati pe cat posibil cuvantul “vreau”, “trebiue” care poate fi inlocuit foarte bine cu “mi-ar face mare placere”, “imi doresc mult”, “ar fi necesar”.

Revenind la prezenta copilului in viata dumneavoastra, strecurati printre stirile de seara, emisiunea de maxima audienta sau alte seriale, si discutii, dialoguri care conteaza foarte mult in comunicarea dintre sot si sotie, mai ales cand este prezent si copilul. Atunci cand aceste discutii sunt vesele, afectuoase intre parinti si copilul se va simti in siguranta. Simte ca apartine unei familii iubitoare.
Bineiteles, copiii trebuie inclusi si ei in conversatiile familiei. In felul acesta invata sa se descurce in lumea adultilor, devin mai vioi si-si construiesc un vocabular care le va dezvolta talentul de a conversa si de a se adapta in societate.Trebuie sa nu uitam ca totusi, copilul nu este un adult in miniature. Un copil are interese propriei varste si atentia lui este foarte redusa. Ceea ce este de o durata foarte scurta pentru un adult, poate fi o eternitate pentru copil. Deci, nu invitati copilul la conversatii lungi si plictisitoare.Numitorul comun in toate relatile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei din punct de vedere al comunicarii. Acest lucru construieste si stabileste legaturi de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si respectul pentru copilui dumneavoastra.In acest secol al vitezei se intampla destul de des ca un copil de zece sau paisprezece ani sa intre in conversatie cu parintii lui si acestia sa raspunda doar cu “da” sau “nu”, fara sa depuna nici cel mai mic efort penrtu a intra in conversatie cu el, sa nu spun chiar sa-l ignore. Aceasta este unul dintre cel mai sigur drum de a determina copilul sa se simta mai bine in casa vecinului, la discutiile din fata blocului, sa intre intr-un anturaj nesanatos sau intr-o banda.

Ca orice lucru de care vrei sa te bucuri cat mai mult timp, si relatia de cuplu necesita atentia ta. Din cand in cand se impune o ecologizare a acesteia, din cand in cand este indicat sa iesi din rutina vietii de zi cu zi cand aceasta va ia prin surprindere cu monotonia si obisnuitul ei; dupa cum cineva candva, undeva zicea, trebuie sa nu lasi sa se aseze praful…. Chiar si cele mai stabile cupluri au momentele lor de criza, asa numitele “pase proaste” si asta pentru ca dupa un timp avem tendinta sa credem ca partenerii ni se cuvin, ca odata ce sunt langa noi, nu mai trebuie sa facem nimic, ca “treaba” noastra s-a incheiat si ne canalizam energia spre alte domenii “importante” din viata noastra. Uitam de cel de langa noi, ne “lenevim” si surprinzator niciodata nu uitam sa cerem, dar uitam sa mai daruim celuilalt de langa noi. Alteori ambii parteneri, fals securizati de relatia creata, uita de acel “noi” si se concentreaza asupra carierei, altor aspecte. Cu trecerea timpului, ei se trezesc ca doi “straini” impartind acelasi pat. Iubirea lor pare de mult uitata….

Si intreb:Suntem noi o natie care stie sa lupte pentru “castigarea” unei iubiri cu pasiune si cu daruire si care, cand e vorba de a pastra ceea ce s-a creat si ceea ce ne uneste, uitam…pasiunea dispare si “ne lenevim” dupa cum spun unii, pierzand?Nu suntem interesati de dragostea pe termen lung?Chiar asa ne plictisim?  Poate ca da, poate ca nu!!?Care este parerea voastra?Ce am avut si ce-am pierdut?!!! Ar spune unii….. 

• Obisnuiati sa fiti nedespartiti, unde se ducea unul, era si celalalt…cu timpul interesele au inceput sa se diferentieze, fiecare ati pornit pe “drumuri” separate. Lucrurile comune de odinioara par sa nu fi existat vreodata. Abia mai aveti timp sa va spuneti doua vorbe si atunci pe graba si fara de importanta…….

Departarea unul de celalalt doare….Doare un timp, dupa care dispare, antrenati fiind in treburile de zi cu zi…

Ce ramane de facut?Cand simtiti ca acest lucru se intampla, nu lasati timpul sa treaca, luati atitudine. Este foarte bine ca cei parteneri sa aiba interese diferite, se pastreaza astfel spatiul propriu si individualitatea. Fiecare dintre noi avem si nevoi care nu tin de cuplu si nu pot fi satisfacute astfel, cum ar fi nevoia de realizare socio-profesionala. Insa pentru un cuplu este esential sa existe si timp petrecut impreuna. …..Timpul pentru noi!….” este foarte important.Nu gasiti solutii, intotdeauna exista specialisti care va pot oferi suportul lor. 

• Obisnuiati sa va distrati si fiecare moment petrecut impreuna era prilej de bucurie si armonie. De la un timp incoace, de cate ori suntem impreuna va tot certati si va invinuiti unul pe celalalt pentru orice chichita.

Ati inceput sa va certati copilareste din orice, pentru orice de parca nu mai “aveti loc” unul de celalalt….pana cand nu mai suportati si…”cea mai buna solutie” este sa va despartiti….Insa intr-un cuplu, este esentiala toleranta si intelegerea celuilalt de langa tine. Fiecare dintre noi are momente proaste, momente neinspirate in care, nevrand sa “vedem” adevarul dureros, poate preferam sa “ne razbunam” pe cel de langa noi. Si cat se poate suporta fara sa raspunzi la provocari?!Si la o astfel de reactie apare contra-reactia si va treziti ca va certati din orice….Cel mai rau este sa il/o acuzi in fata, ca un repros…ar fi mai bine ca motivul “supararii” celuilalt sa fie reformulat in favoarea ta: “Stiu ca te-am neglijat in ultima vreme, dar este pentru ca am simtit din partea ta neinteres..”…aceste reformulari faciliteaza clarificarea “lucrurilor nespuse”, “tensiunilor fara explicatie logica” etc.Puneti-va unul in locul celuilalt pentru cateva momente, ati fi surprinsi de ce puteti descoperi!….Nimeni nu spune ca este usoara o astfel de abordare, dar intotdeauna va exista consilierea de cuplu. 

• Obisnuiati sa fiti cel mai elegant cuplu din grupul de cunoscuti, nu era moment care sa te surprinda nepregatita….parfumul corpului lui te urmarea zile in sir….pielea ta matasoasa era o delectare a degetelor lui….eleganta…tinuta….mereu o delectare a ochilor….

Atractia a disparut de mult din cuplu…acum ati devenit comozi, tu nu te mai deranjezi sa te machiezi…dusul de dupa gatit a disparut…corpul tau acum este marturia aromelor mancarii gatite, pe el nu-l mai vezi decat in pijamale….exercitiile de gimnastica…de intretinere au disparut…Insa intr-un cuplu, mentinerea interesului sexual, treaz unul fata de celalaltI este o conditie de netrecut cu vederea. Se intampla uneori sa nu mai gasim timp pentru noi insine zi de zi; cat de obosita te poti simti dupa a zi de munca si o seara in bucatarie…daca mai ai si copii…ai sentimentul ca deja timpul nu iti mai ajunge pentru nimic decat somn.Fiecare are dreptul sa se simta bine ca femeie sau barbat, fiecare are dreptul de a-si lua cateva momente pentru a se ocupa de sine..este bine sa va dati seama ce va deranjeaza la voi sau la partener, sa faceti schimbari in viata voastra, sa luati atitudine… Aflati daca va place asa cum sunteti in ultima vreme, nu este obligatoriu ca ceea ce nu-ti place tie, sa fie si pentru el la fel de neplacut…. Puteti “incepe” un nou inceput, redescoperiti bucuriade a fi impreuna, lasati-va mesaje romantice prin casa, trimiteti-va sms-uri, faceti-va surprize unul altuia, dati-va intalniri… Situatii criza sunt mereu si diferite, de multe ori specifice fiecarui cuplu sau comune tuturor. Acestea nu au fost decat cateva exemple tocmai pentru a puncta ca exista astfel de momente in viata unui cuplu si totodata ca exista raspunsuri si solutii pentru fiecare dintre ele. Subiectul ramane deschis ca provocare personala pentru fiecare dintre noi sau ca o invitatie de “constientizare” a nevoii de ajutor.