Cuplu

Atunci cand il cunosti si simti ca-ti tremura picioarele doar pentru ca te-a privit stii ca esti indragostita. Te gandesti ca de data aceasta va fi altfel. Traiesti pentru el, respiri acelasi aer cu el si asta te umple de fericire, te bucuri de fiecare clipa cand este alaturi de tine. Mai mult, atunci cand nu esti cu el te gandesti ce sa faci sa-I fi pe plac, ce surpriza ai putea sa-I pregatesti, cum l-ai putea face fericit. Asta e iubirea? Oare il iubesti? E normal sa uiti de tine si sa devina el cea mai importanta persoana din viata ta? As spune ca nu este asa.
In clipa in care el iti invadeaza viata, gandurile, simturile si numai la el te gandesti si numai despre el vorbesti inseamna ca ai dezvoltat un comportament dependent. Atunci prietenii tai sunt agasati pentru ca doar el este subiectul discutiilor tale, atunci cand nu te poti concentra pentru ca el nu-ti raspunde la telefon, atunci cand te gandesti unde ar putea fi, cu cine si de ce, atunci esti dependenta de el. Atunci cand ajungi sa-ti neglijezi responsabilitatile, ba mai mult sa te incarci si de cele ce in mod normal ii revin lui, atunci esti dependenta. Atunci cand ii refuzi dorinte si vise, cand renunti la idealuri, cand te sacrifici pentru a-I fi lui bine dar tie nu, atunci esti dependenta de el si te lasi anulata de obsesia ce tu-I zici iubire. Acolo se termina iubirea si incepe dependenta. De ce ajungem sa fim dependente?

Din multiple cauze. In primul rand pentru ca nu avem incredere in noi, pentru ca nu ne consideram demne de iubirea cuiva. Ne temem ca vom ramane singure si de aceea incepem sa traim pentru cel de langa noi, in speranta ca daca ii vom satisface toate dorintele, ba chiar si pe cele la care nici nu s-a gandit, atunci nu ne va parasi niciodata ; atunci se va gandi ca suntem partenerele perfecte, ideale. Si familia are un rol important, astfel daca venim dintr-o familie cu probleme in care unul dintre parinti a abandonat caminul, vom trai cu impresia ca toti ne vor abandona, inclusiv partenerul.Iar pentru a impiedica asta trebuie sa facem orice sta in puterea noastra Daca venim dintr-o famile in care parimtii ne-au sufocat cu iubirea noastra si toate deciziile le-am luat in umbra lor ne-am obisnuit sa depindem de altii, deci si de partenrul nostru. Asa se face ca ea nu poate citi o carte, nu se poate relaxa pentru ca nu stie ce face el in cealalta camera.
Acest comportament nu face decat sa distruga atat pe tine cat si relatia ta. O astfel de relatie nu este sanatoasa, nu este matura si nu are o finalitate fericita. Mai devreme sau mai tarziu se termina si lasa in urma lacrimi si semne de intrebare “De ce eu? De ce din nou? De ce nu ma iubeste nimeni?” Cei dependenti se tem de respingere, suferinta, experiente noi, si au putina incredere in maiestria lor de a inspira iubire si in dreptul lor de a fi iubiti. Ei asteapta, isi doresc si spera la iubire in aceeasi masura si la aceeasi intensitate la care o daruiesc ei.
Secretul unei relatii sanatoase si fericite sta tocmai in independenta si in individualitatea celor doi parteneri. Atunci cand cei doi se apropie o fac pentru ca sunt diferiti. In timp, partenerul dependent ajunge sa-I copieze gesturile, reactiile, dorintele si asteptarile celuilalt devenind o copie a lui si uitand de sine.
Nici unul dintre cei diu nu este fericit asa.Unul uita de sine, se depersonalizeaza sperand ca fericirea partenerului va fi si a lui iar celalalt este agasat, sufocat si impiedicat sa se dezvolte. Cu cat fiecare partener isi urmareste satisfacerea dorintelor in virtutea fericirii mult visate, amandoi mergand pe drumul lor dar in aceeasi directie, cu atat relatia are mai multe sanse sa fie reusita. Fiecare trebuie sa fie capabil sa ia decizii singur in ceea ce priveste viata sa, consultandu-se cu partenerul de viata, nu fiind dependent.

This entry was posted on Tuesday, March 27th, 2007 at 10:59 pm and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.