Cuplu

In ultima vreme vedem in jurul nostru tot mai multi oameni singuri. Este adevarat, casatoria nu mai este la moda dar nici celibatul, decat pentru o vreme ca un refugiu.Si totusi ce se intampla? Care sunt obstacolele?

Dincolo de schimbarea valorilor, dincolo de agitatia si stresul in care traim. O data cu inaintarea in varsta, femeilor le este din ce in ce mai greu sa-si gaseasca un partener. Aceasta tine de privilegiile barbatilor. Asa cum spunea Andre Moreau, femeile la 20 de ani se afla la baza piramidei dar cu cat inainteaza in varsta urca catre varf si piramida se ingusteaza, la fel si numarul potentialilor parteneri.La barbati este exact invers. Acestia cu cat inainteaza in varsta cu atat se apropie de baza piramidei, astfel barbatilor, cu trecerea timpului,  le sunt accesibile cat mai multe femei. Apoi femeile sunt mai multe si traiesc mai mult decat barbatii,plus ca sunt mai pasive si mai receptoare si astepta de la barbati sa intreprinda ceva. Oamenii au nevoie de un partener de viata, au nevoie de dragoste, de tandrete dar nu fac nimic in sensul acesta considerand ca daca vor astepta, ce este pentru ei va aparea intr-o zi. Dar atunci cand asteptam riscam sa devenim obiectul dorintelor celuilalt, lucrurile se intampla daca doreste si cand doreste celalalt. 

Apoi, pentru ca asteptarile de la dragoste sunt foarte mari si pentru ca uneori atat barbatii cat si femeile au o perceptie idealizata despre partenerul ideal sunt dezamagiti si incep sa-si piarda incredrea si dornta de a mai incerca. Sau din dorinta de a fi cu cineva, atunci cand ajungi sa il intalnesti ii permiti atat de multe din teama de a nu-l pierde incat ajungi sa te anulezi ca personalitate si sfarsesti prin a pierde atat relatia cat si identitatea de sine.

Atunci cand il cunosti si simti ca-ti tremura picioarele doar pentru ca te-a privit stii ca esti indragostita. Te gandesti ca de data aceasta va fi altfel. Traiesti pentru el, respiri acelasi aer cu el si asta te umple de fericire, te bucuri de fiecare clipa cand este alaturi de tine. Mai mult, atunci cand nu esti cu el te gandesti ce sa faci sa-I fi pe plac, ce surpriza ai putea sa-I pregatesti, cum l-ai putea face fericit. Asta e iubirea? Oare il iubesti? E normal sa uiti de tine si sa devina el cea mai importanta persoana din viata ta? As spune ca nu este asa.
In clipa in care el iti invadeaza viata, gandurile, simturile si numai la el te gandesti si numai despre el vorbesti inseamna ca ai dezvoltat un comportament dependent. Atunci prietenii tai sunt agasati pentru ca doar el este subiectul discutiilor tale, atunci cand nu te poti concentra pentru ca el nu-ti raspunde la telefon, atunci cand te gandesti unde ar putea fi, cu cine si de ce, atunci esti dependenta de el. Atunci cand ajungi sa-ti neglijezi responsabilitatile, ba mai mult sa te incarci si de cele ce in mod normal ii revin lui, atunci esti dependenta. Atunci cand ii refuzi dorinte si vise, cand renunti la idealuri, cand te sacrifici pentru a-I fi lui bine dar tie nu, atunci esti dependenta de el si te lasi anulata de obsesia ce tu-I zici iubire. Acolo se termina iubirea si incepe dependenta. De ce ajungem sa fim dependente?

Din multiple cauze. In primul rand pentru ca nu avem incredere in noi, pentru ca nu ne consideram demne de iubirea cuiva. Ne temem ca vom ramane singure si de aceea incepem sa traim pentru cel de langa noi, in speranta ca daca ii vom satisface toate dorintele, ba chiar si pe cele la care nici nu s-a gandit, atunci nu ne va parasi niciodata ; atunci se va gandi ca suntem partenerele perfecte, ideale. Si familia are un rol important, astfel daca venim dintr-o familie cu probleme in care unul dintre parinti a abandonat caminul, vom trai cu impresia ca toti ne vor abandona, inclusiv partenerul.Iar pentru a impiedica asta trebuie sa facem orice sta in puterea noastra Daca venim dintr-o famile in care parimtii ne-au sufocat cu iubirea noastra si toate deciziile le-am luat in umbra lor ne-am obisnuit sa depindem de altii, deci si de partenrul nostru. Asa se face ca ea nu poate citi o carte, nu se poate relaxa pentru ca nu stie ce face el in cealalta camera.
Acest comportament nu face decat sa distruga atat pe tine cat si relatia ta. O astfel de relatie nu este sanatoasa, nu este matura si nu are o finalitate fericita. Mai devreme sau mai tarziu se termina si lasa in urma lacrimi si semne de intrebare “De ce eu? De ce din nou? De ce nu ma iubeste nimeni?” Cei dependenti se tem de respingere, suferinta, experiente noi, si au putina incredere in maiestria lor de a inspira iubire si in dreptul lor de a fi iubiti. Ei asteapta, isi doresc si spera la iubire in aceeasi masura si la aceeasi intensitate la care o daruiesc ei.
Secretul unei relatii sanatoase si fericite sta tocmai in independenta si in individualitatea celor doi parteneri. Atunci cand cei doi se apropie o fac pentru ca sunt diferiti. In timp, partenerul dependent ajunge sa-I copieze gesturile, reactiile, dorintele si asteptarile celuilalt devenind o copie a lui si uitand de sine.
Nici unul dintre cei diu nu este fericit asa.Unul uita de sine, se depersonalizeaza sperand ca fericirea partenerului va fi si a lui iar celalalt este agasat, sufocat si impiedicat sa se dezvolte. Cu cat fiecare partener isi urmareste satisfacerea dorintelor in virtutea fericirii mult visate, amandoi mergand pe drumul lor dar in aceeasi directie, cu atat relatia are mai multe sanse sa fie reusita. Fiecare trebuie sa fie capabil sa ia decizii singur in ceea ce priveste viata sa, consultandu-se cu partenerul de viata, nu fiind dependent.

Dependenta semnifica lipsa autonomiei: persoana care nu reuseste sa-si gaseasca in el insusi propriul centru tinde sa se sprijine pe un altul, astfel devine dependent de  altul intr-o masura mai mica sau mai mare.In cadrul unui cuplu este de dorit sa existe un grad de dependenta pentru ca legatura dintre doua persoane se intareste daca exista motive pentru care fiecare dintre cei doi sa se simta legat unul de celalalt. Este ceea ce se intampla de obicei in cuplurile “rezistente”Dar lucrurile se strica cand raportul de dependenta “fiziologica” inceteaza si se instaureaza dependenta patologica, moment in care unul dintre membri cuplului devine absolut dependent de celalalt.

La inceput dependenta este folosita de partenerul mai puternic ca o dovada de dragoste. Sotia sau sotul care nu poate face un pas fara aprobarea celuilalt sau chiar fara apropierea fizica a celuilalt, care nu poate sa hotarasca nimic decat dupa ce a cerut parerea partenerului, care nu poate cumpara nimic fara acordul partenerului nu sunt cazuri foarte frecvente dar nici atat de rare.La inceput aceasta forma de supunere este privita favorabil dar pe parcurs sfarseste prin a da nastere unor reactii de repringere.

Exista mai multe forme de dependenta:

- dependenta psihointelectuala, care face partenerul dependent sa vada lumea prin ochii celuilalt, atat in privinta orientarii culturale cat si a celor de politica si moravuri

-dependenta fizica si emotiva care face ca partenerul sa nu reuseasca sa-si imagineze macar ca poate avea relatii sentimentale sau sexuale cu alte persoane

- dependenta ambientala si sociala; partenerul dependent traieste in umbra celuilalt fara sa faca nimic pentru a-si crea un spatiu autonom, o cale autonoma de afirmare

- dependenta economica apare in cazul in care partenerul nu cauta de lucru pentru ca viata profesionala si eventualul succes ar duce in afara umbrei partenerului

-  dependenta oedipiana a barbatului fata de mama, si mai rar, a femeii fata de tata

Dependenta de sotia-mama nu este rara, ea apare mai ales la barbatii singuri, care au trait timp indelungat cu mama si care s-au despartit cu mare greutate de mama.Figura de femeie ideala pentru acesti barbati dependenti este mama, iar sotia devine o mama mai tanara cu care se poate face dragoste.Dependenta de sotul-tata este mai putin frecventa pentru ca femeile sunt mai echilibrate decat barbatii.

Trairea “incestului imaginar” nu este exceptionala, mai ales printre fetele care au idealizat multa vreme figura paterna. Transferand figura ideala asupra celei reale a sotului, se ajunge in cea mai mare parte dintre cazuri, la o reactie de deziluzie; oricum ar fi mai ales la cuplurile pentru care diferenta de varsta este mare, se intampla un fel de transmigrare – imaginea ideala a tatalui se uneste cu cea a sotului, care devine un tata mai tanar cu care se poate face dragoste.Dependenta este absoluta pana cand o trauma oarecare (nasterea unui fiu sau o noua dragoste) provoaca ruptura tabloului.          

  Un alt tip de dependenta este “dependenta de intoarcere” este acel soi de dependenta in care femei realizate profesional, evoluate intelectual si moral, abandoneaza totul pentru a cauta un fel de sclavie langa un barbat. 

Forte putini oameni se pot lauda ca nu au experimentat niciodata gelozia. In general, acest sentiment ne domina si pare foarte greu de controlat. El provoaca disperare, depresie, conflict si reuseste chiar sa umbreasca sau sa distruga relatii dintre cele mai solide.

Gelozia isi are radacinile in sentimentul de frica, in complexele si nesigurantele noastre – frica de necunoscut si de schimbare, frica de pierdere a controlului sau a puterii intr-o relatie, frica de insuficienta sau de pierdere, frica de a nu fi abandonat, frica de a nu fi mai prejos de asteptarile partenerului etc.
Gelozia este o reflectare a propriei noastre insecuritati privind valoarea noastra, anxietatea care ne cuprinde la gandul ca nu suntem un partener bun si indoielile noastre cu privire la dezirabilitatea noastra.

In spatele geloziei exista o emotie care este mult mai semnificativa decat gelozia insasi: o nevoie neimplinita, o frica adanca sau un complex ascuns. Constientizarea acestei temeri si acestei nevoi nesatisfacute este cheia care poate duce la demascarea geloziei si la rezolvarea problemei.
Nu incerca niciodata sa negi faptul ca esti o persoana geloasa. Incearca sa cazi la o invoiala cu acest sentiment, sa intelegi de unde provine. Doar asa poti reusi sa te vindeci sau sa o tii sub control.

Sa zicem ca ti-ai dat seama ca esti o persoana geloasa. Ce poti face pentru a scapa de aceasta problema sau mai bine zis cum o poti rezolva?Una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face este sa incerci sa ascunzi sau sa negi acest sentiment. Gelozia este de cele mai multe ori semnalul unor dorinte neimplinite, a unor frustrari si daca incerci s-o ignori nu faci decat sa inrautatesti lucrurile.

Cand va simtiti gelosi, va sugerez sa va intrebati “De ce ma simt in nesiguranta?”. “Ce lipseste pentru a ma simti sigur in aceasta situatie?”, “Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla si cat de probabil este ca acesta sa se intample?”, ”Am impresia ca sunt o persoana mai putin atractiva sau interesanta decat alte persoane?”, “Ma indoiesc ca alte persoane ar putea sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt?”, “Ma indoiesc ca pot avea o relatie asa cum imi doresc eu?”.

Odata ce ai aflat care este miezul discomfortului, este momentul sa te intrebi daca temerile tale au o baza reala. Daca ajungi la conluzia ca ele au o baza reala, incearca sa vorbesti cu partenerul/partenera ta despre ceea ce iti produce aceste temeri. In acest fel, cu ajutorul partenerului, poate vei reusi sa scapi de ele si implicit de sentimentul de gelozie.

O situatie diferita si cea mai dificila este cazul in care esti convins ca temerile tale nu au nici o baza reala, dar sentimentul de nesiguranta persista. Asa cum am mai spus, aceasta situatie este dificila, difera de la o persoana la alta si nu se pot oferi solutii universal valabile pentru rezolvarea ei. Important este ca persoana aflata in aceasta situatie sa incerce sa-si administreze singur acest sentiment de gelozie, sa-i inteleaga cauzele, sa-l accepte si sa faca pace cu el.

Nu uitati!
Gelozia, insecuritatea, posesivitatea, neincrederea nu sunt dovezi de dragoste. Daca va doriti o relatie stabila si armonioasa, incercati sa intelegeti cauza acestor sentimente negative si sa le dominati. Puterea de a face acest lucru sta in fiecare dintre voi. Trebuie doar sa o descoperiti. In caz contrar, riscati sa-i indepartati pe toti cei dragi.

Cand o relatie este stabila, cei doi se sprijina reciproc, orice situatie din afara este dezbatuta si comentata, iar caminul reprezinta fara indoiala locul unde consecintele faptelor de viata negative se remediaza sau se incheie. Orice situatie buna sau dificila e impartasita.Comunicarea verbala este sustinuta, iar sexul, legatura importanta in cuplu si cel care desparte o prietenie de o frumoasa poveste de dragoste, da savoare, bucurie si implineste in mod plenar comunicarea. Existenta celuilalt aduce lumina in propria existenta, iar gandul ca se afla cineva care ne este refugiu si ne sustine neconditionat ne asgura echilibrul si confortul psihic necesar pentru a infrunta cu zambetul pe buze destinul si viata insasi!Schimbarea apare treptat, asemeni unei picaturi de apa care se infiltreaza la baza unui edificiu, si se manifesta prin scaderea graduala a atentiei pentru partener, care inceteaza sa mai fie centrul universului nostru. Ea poate surveni insa si brusc, din cauza unui context de viata cum ar fi un eveniment de serviciu care tine mintea ocupata si seaca energia, un conflict interior, insatisfactiile profesionale, supararile de orice fel, suma de neimpliniri. Aparent fara motiv, se declanseaza o avalansa care ingroapa empatia emotionala a cuplului indiferenta si dezinteresul fiind dominantele momentului. Dar, ca in orice furtuna, exista semnale prevestitoare - lipsa entuziasmului, a dialogului, interiorizarea, sexul obligatoriu de rutina, disparitia subiectelor de discutie, evitarea plimbarilor impreuna, incetarea oricarei forme de comunicare, inclusiv a dezbaterilor in contradictoriu - care luate in seama pot preveni si solutiona criza.Dar si pentru acest fapt este nevoie de implicare, grija, responsabilitate fata de relatie si daca resursele sunt limitate este indicata solicitarea ajutorului unui specialist in terapia de cuplu.

Traim intr-o societate in care mediul conversational este tot mai sarac, cu toate ca acest cuvant “comunicare”, il auzim la colt de strada, la birou, in autobus etc. Il auzim in familie in replici de genul: “se intampla…… daca nu exista comunicare”, “eu si sotul nu mai comunicam”. De ce?

Din cauza ca ne urmarim propriile idei, din cauza calculatorului, din cauza televizorului, a radioului, prin care descoperim ca mult prea multi oameni isi petrec enorm de mult timp captand mesaje mecanice si care, nu-si gasesc timp sa faca schimb de mesaje ca niste finite vii, iubitoare si afectuoase cu membrii familiei.

Daca mama si tata stau in fata calculatorului sau a televizorului, in medie, cam 7 ore pe zi, la care se adauga timpul in care luam masa, drumul la/de la serviciu, orele de somn, aproape ca nu ne mai ramane timp pentru vorbit. Cand si cum sa facem, sa ajungem sa intelegem cat de importante sunt  intr-o familie aceste discutii, aceste schimburi de idei. Exista multe ocazii cand ambii parteneri isi petrec timpul impreuna (dimineata la cafea, inainte de culcare). O discutie cat de mica este extrem de importanta pentru sanatatea relatiei lor si pentru dezvoltarea echilibrata a copilului.

In foarte multe cupluri problemele pot fi rezolvate si se poate impiedica o destramare a familiei prin conversatie, sa se vorbeasca despre ceea ce-l deranjeaza pe unul din membru familiei: mama, tata sau copil. Ascultati ce are de spus, dezbateti problema, gasiti impreuna o solutie. Pentru a educa niste copii care sa reuseasca, parintii trebuie sa invete sa comunice intre ei si cu cupiii lor.

Nu astepta ca celalalt “sa-si dea seama” ca ceva nu este in ordine. Renuntati la ganduri de genul: “trebuia” sa vada ca nu ti-a placut ceva. Este mult mai simplu sa-i spui: “dragul meu, lasa-ma sa termin eu ce am inceput”, in cazul unei pedepse sau o cearta a copilului. Daca mama vine si cearta copilul pentru o greseala, tatal sa nu intervina cu ceva contrar.

Am o prietena care nu prea stapaneste foarte bine aceasta arta a comunicarii. Se cearta destul de des din cauza faptului ca sotul nu reuseste sa vada, sa observe lucruri care pentru ea au valoare. S-au certat pentru un gest al soacrei ei ( principalul subiect de cearta in familia lor), intr-o duminica. Problema (soacra) s-a rezolvat, pentru moment. Saptamana urmatoare, de luni si pana miercuri si-a dat cu un alt parfum in fiecare zi. Ce credeti? Sotul nu a obsevat, bineinteles. Doar este barbat! De aici , alta cearta.

I-am spus: “draga mea, nu era mai simplu sa-i spui ca ai facut acel gest pentru el, nu sa astepti ca el sa observe acest lucru”. Cand ajungea acasa de la service si ai vazut ca nu are nici o reactie, ii spuneai: “Uite iubitule, pentru tine  mi-am dat cu un parfum nou. Am facut acest lucru special pentru tine.” Sunt foarte multe lucruri pe care femeia pune accent si pentru barbat sunt niste detalii care nu reuseste sa le ia in seama. Decat sa stai suparata ca el nu a vazut acea schimbare sau ca nu isi da seama ca tu iti doresti un anumit lucru, mai bine este sa-i spui cat de mult ti-ar placea, cat de mult iti doresti acel ceva. Evitati pe cat posibil cuvantul “vreau”, “trebiue” care poate fi inlocuit foarte bine cu “mi-ar face mare placere”, “imi doresc mult”, “ar fi necesar”.

Revenind la prezenta copilului in viata dumneavoastra, strecurati printre stirile de seara, emisiunea de maxima audienta sau alte seriale, si discutii, dialoguri care conteaza foarte mult in comunicarea dintre sot si sotie, mai ales cand este prezent si copilul. Atunci cand aceste discutii sunt vesele, afectuoase intre parinti si copilul se va simti in siguranta. Simte ca apartine unei familii iubitoare.
Bineiteles, copiii trebuie inclusi si ei in conversatiile familiei. In felul acesta invata sa se descurce in lumea adultilor, devin mai vioi si-si construiesc un vocabular care le va dezvolta talentul de a conversa si de a se adapta in societate.Trebuie sa nu uitam ca totusi, copilul nu este un adult in miniature. Un copil are interese propriei varste si atentia lui este foarte redusa. Ceea ce este de o durata foarte scurta pentru un adult, poate fi o eternitate pentru copil. Deci, nu invitati copilul la conversatii lungi si plictisitoare.Numitorul comun in toate relatile este nevoia fiecaruia de a se simti iubit si inteles. Discutile cu copiii se poarta in asa fel incat ei sa se simta niste membrii importanti ai familiei din punct de vedere al comunicarii. Acest lucru construieste si stabileste legaturi de care ne bucuram tot restul vietii, este o modalitate de a va comunica iubirea, grija si respectul pentru copilui dumneavoastra.In acest secol al vitezei se intampla destul de des ca un copil de zece sau paisprezece ani sa intre in conversatie cu parintii lui si acestia sa raspunda doar cu “da” sau “nu”, fara sa depuna nici cel mai mic efort penrtu a intra in conversatie cu el, sa nu spun chiar sa-l ignore. Aceasta este unul dintre cel mai sigur drum de a determina copilul sa se simta mai bine in casa vecinului, la discutiile din fata blocului, sa intre intr-un anturaj nesanatos sau intr-o banda.

Ca orice lucru de care vrei sa te bucuri cat mai mult timp, si relatia de cuplu necesita atentia ta. Din cand in cand se impune o ecologizare a acesteia, din cand in cand este indicat sa iesi din rutina vietii de zi cu zi cand aceasta va ia prin surprindere cu monotonia si obisnuitul ei; dupa cum cineva candva, undeva zicea, trebuie sa nu lasi sa se aseze praful…. Chiar si cele mai stabile cupluri au momentele lor de criza, asa numitele “pase proaste” si asta pentru ca dupa un timp avem tendinta sa credem ca partenerii ni se cuvin, ca odata ce sunt langa noi, nu mai trebuie sa facem nimic, ca “treaba” noastra s-a incheiat si ne canalizam energia spre alte domenii “importante” din viata noastra. Uitam de cel de langa noi, ne “lenevim” si surprinzator niciodata nu uitam sa cerem, dar uitam sa mai daruim celuilalt de langa noi. Alteori ambii parteneri, fals securizati de relatia creata, uita de acel “noi” si se concentreaza asupra carierei, altor aspecte. Cu trecerea timpului, ei se trezesc ca doi “straini” impartind acelasi pat. Iubirea lor pare de mult uitata….

Si intreb:Suntem noi o natie care stie sa lupte pentru “castigarea” unei iubiri cu pasiune si cu daruire si care, cand e vorba de a pastra ceea ce s-a creat si ceea ce ne uneste, uitam…pasiunea dispare si “ne lenevim” dupa cum spun unii, pierzand?Nu suntem interesati de dragostea pe termen lung?Chiar asa ne plictisim?  Poate ca da, poate ca nu!!?Care este parerea voastra?Ce am avut si ce-am pierdut?!!! Ar spune unii….. 

• Obisnuiati sa fiti nedespartiti, unde se ducea unul, era si celalalt…cu timpul interesele au inceput sa se diferentieze, fiecare ati pornit pe “drumuri” separate. Lucrurile comune de odinioara par sa nu fi existat vreodata. Abia mai aveti timp sa va spuneti doua vorbe si atunci pe graba si fara de importanta…….

Departarea unul de celalalt doare….Doare un timp, dupa care dispare, antrenati fiind in treburile de zi cu zi…

Ce ramane de facut?Cand simtiti ca acest lucru se intampla, nu lasati timpul sa treaca, luati atitudine. Este foarte bine ca cei parteneri sa aiba interese diferite, se pastreaza astfel spatiul propriu si individualitatea. Fiecare dintre noi avem si nevoi care nu tin de cuplu si nu pot fi satisfacute astfel, cum ar fi nevoia de realizare socio-profesionala. Insa pentru un cuplu este esential sa existe si timp petrecut impreuna. …..Timpul pentru noi!….” este foarte important.Nu gasiti solutii, intotdeauna exista specialisti care va pot oferi suportul lor. 

• Obisnuiati sa va distrati si fiecare moment petrecut impreuna era prilej de bucurie si armonie. De la un timp incoace, de cate ori suntem impreuna va tot certati si va invinuiti unul pe celalalt pentru orice chichita.

Ati inceput sa va certati copilareste din orice, pentru orice de parca nu mai “aveti loc” unul de celalalt….pana cand nu mai suportati si…”cea mai buna solutie” este sa va despartiti….Insa intr-un cuplu, este esentiala toleranta si intelegerea celuilalt de langa tine. Fiecare dintre noi are momente proaste, momente neinspirate in care, nevrand sa “vedem” adevarul dureros, poate preferam sa “ne razbunam” pe cel de langa noi. Si cat se poate suporta fara sa raspunzi la provocari?!Si la o astfel de reactie apare contra-reactia si va treziti ca va certati din orice….Cel mai rau este sa il/o acuzi in fata, ca un repros…ar fi mai bine ca motivul “supararii” celuilalt sa fie reformulat in favoarea ta: “Stiu ca te-am neglijat in ultima vreme, dar este pentru ca am simtit din partea ta neinteres..”…aceste reformulari faciliteaza clarificarea “lucrurilor nespuse”, “tensiunilor fara explicatie logica” etc.Puneti-va unul in locul celuilalt pentru cateva momente, ati fi surprinsi de ce puteti descoperi!….Nimeni nu spune ca este usoara o astfel de abordare, dar intotdeauna va exista consilierea de cuplu. 

• Obisnuiati sa fiti cel mai elegant cuplu din grupul de cunoscuti, nu era moment care sa te surprinda nepregatita….parfumul corpului lui te urmarea zile in sir….pielea ta matasoasa era o delectare a degetelor lui….eleganta…tinuta….mereu o delectare a ochilor….

Atractia a disparut de mult din cuplu…acum ati devenit comozi, tu nu te mai deranjezi sa te machiezi…dusul de dupa gatit a disparut…corpul tau acum este marturia aromelor mancarii gatite, pe el nu-l mai vezi decat in pijamale….exercitiile de gimnastica…de intretinere au disparut…Insa intr-un cuplu, mentinerea interesului sexual, treaz unul fata de celalaltI este o conditie de netrecut cu vederea. Se intampla uneori sa nu mai gasim timp pentru noi insine zi de zi; cat de obosita te poti simti dupa a zi de munca si o seara in bucatarie…daca mai ai si copii…ai sentimentul ca deja timpul nu iti mai ajunge pentru nimic decat somn.Fiecare are dreptul sa se simta bine ca femeie sau barbat, fiecare are dreptul de a-si lua cateva momente pentru a se ocupa de sine..este bine sa va dati seama ce va deranjeaza la voi sau la partener, sa faceti schimbari in viata voastra, sa luati atitudine… Aflati daca va place asa cum sunteti in ultima vreme, nu este obligatoriu ca ceea ce nu-ti place tie, sa fie si pentru el la fel de neplacut…. Puteti “incepe” un nou inceput, redescoperiti bucuriade a fi impreuna, lasati-va mesaje romantice prin casa, trimiteti-va sms-uri, faceti-va surprize unul altuia, dati-va intalniri… Situatii criza sunt mereu si diferite, de multe ori specifice fiecarui cuplu sau comune tuturor. Acestea nu au fost decat cateva exemple tocmai pentru a puncta ca exista astfel de momente in viata unui cuplu si totodata ca exista raspunsuri si solutii pentru fiecare dintre ele. Subiectul ramane deschis ca provocare personala pentru fiecare dintre noi sau ca o invitatie de “constientizare” a nevoii de ajutor.